"In declaraţia finalã a Consiliului Nord-Atlantic sunt câteva elemente care au fost parte a mandatelor pe care delegaţiile noastre de negociatori le-au avut şi pe care aş vrea sã vi le prezint acum foarte pe scurt.
In primele aliniate ale declaraţiei existã afirmaţia la care noi am ţinut foarte mult, şi anume, aceea cã indivizibilitatea securitãţii aliaţilor este unul din elementele majore ale
existenţei NATO. Principiul indivizibilitãţii securitãţii este un principiu la care noi ţinem foarte mult şi o sã vedeţi mai târziu care a fost motivul pentru care noi am ţinut sã se reitereze acest principiu în declaraţie.
Un alt subiect discutat şi care se aflã în declaraţie este legat de Afganistan, iar în ceea ce priveşte Afganistanul în declaraţie se constatã nevoia creşterii susţinerii militare, dar în paralel cu dezvoltarea economicã, instituţionalã şi cu pregãtirea armatei afgane. Practic, capitolul care vizeazã Afganistanul este în deplinã concordanţã cu susţinerile noastre.
In ceea ce priveşte cel de-al doilea element extrem de important al summitului, extinderea, concluziile Consiliului se pot grupa pe trei paliere. Unul este cel legat de invitarea statelor sã devinã membre NATO. Pânã în ultima clipã şi practic toţi participanţii au susţinut o extindere cu trei state membre - Croaţia, Macedonia, Albania. Dupã cum ştiţi, probabil, au fost invitate doar douã din cele trei state, adicã Albania şi Croaţia. Macedonia, de asemenea, are invitaţia la dispoziţie, practic nu mai este nevoie de un nou summit pentru ca Macedonia sã fie invitatã, ci se stabileşte la nivelul miniştrilor de externe la momentul la care Macedonia îşi va r ezolva contenciosul cu Grecia legat de nume.
Aici aş face un comentariu, în mod deosebit pentru aceia dintre oamenii neavizaţi, care susţin cã, de fapt, toate deciziile sunt deciziile unuia sau ale altuia dintre state sau a douã-trei state mari în interiorul NATO.
Iatã, s-a probat practic şi poate acest lucru prinde foarte bine pentru propria noastrã informare, cã un stat de dimensiuni mici, Grecia, şi-a exercitat, pe bunã dreptate, dreptul de veto şi 25 de membri au trebuit sã ia notã şi sã îşi susţinã aliatul pânã la urmã, pentru cã Grecia este un aliat. în ceea ce priveşte Balcanii de Vest, mergând mai departe, pentru a epuiza regiunea, Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru, dar şi Serbia au primit o upgradare, o creştere a nivelului de cooperare cu NATO, de la Parteneriat pentru pace la dialog intensificat.
In ceea ce priveşte Serbia, vreau sã fac o precizare, şi anume, nu existã o solicitare a Serbiei în acest sens. Dar au fost insistenţe în interiorul NATO pentru ca Serbiei sã i se garanteze relaţia de parteneriat cu NATO acordându-i-se statutul de dialog intensificat, care va intra în vigoare la solicitarea Serbiei, atunci când Serbia va decide sã iasã din izolarea faţã de NATO şi când va dori acest lucru.
In sfârşit, în zona extinderii un subiect intens discutat a fost Georgia şi Ucraina, care, în momentul de faţã, sunt la stadiul intensificat în relaţiile cu NATO.
Concluzia discuţiilor a fost cã cele douã ţãri nu îndeplinesc încã necesarele criterii pentru a primi "Memberschip Action Plan"-ul, pentru a primi planul de acţiune pentru a deveni membri. S-a stabilit ca miniştrii de externe sã analizeze în luna decembrie a acestui an dacã cele douã ţãri îndeplinesc criteriile pentru a primi "Membership Action Plan" şi, în cazul în care le îndeplinesc, miniştrii de externe sã decidã acordarea "Membership Action Plan" în decembrie sau atunci când cele douã ţãri vor îndeplini criteriile, dacã pânã când îndeplinesc criteriile nu se mai organizeazã un summit NATO. Este puţin probabil ca summitul din 2009, care se va desfãşura la Strasbourg, sã fie un summit la care sã se discute probleme de extindere şi upgradare de standard. De aceea, Consiliul a delegat miniştrilor de externe responsabilitatea de a acorda MAP-ul în numele lui pentru Georgia şi Ucraina. Dar, constatând riscul politic, urmare a declaraţiilor fãcute în unele capitale, Consiliul a decis cã aceste douã ţãri vor fi membre NATO. Deci, aş vrea sã vã citesc exact
formularea din concluzii, pentru a nu exista dubii şi speculaţii pe aceastã temã. Lãsaţi-mã numai puţin sã gãsesc documentul. Deci, la punctul 23 din declaraţie existã urmãtoarea formulare: "Salutãm aspiraţia euroatlanticã a Ucrainei şi Georgiei de apartenenţã la NATO". Şi mai departe: "Am hotãrât astãzi ca aceste state vor deveni membre NATO". Punct.
Deci, pentru a nu se lãsa loc niciunei interpretãri cã vreun stat din afara NATO ar fi influenţat decizia de amânare a oferirii MAP-ului, Consiliul a ho tãrât sã-şi manifeste ferm intenţia şi voinţa ca Georgia şi Ucraina sã devinã membre NATO, cu siguranţã atunci când vor îndeplini condiţiile.
Este prima datã când vãd un document în care nu se spune dacã vor îndeplini condiţiile. România a avut mulţi ani tot timpul acestã sintagmã "dacã vor îndeplini condiţiile". Deci, formularea este extrem de fermã cã Georgia şi Ucraina vor deveni membre NATO.
în sfârşit, mergând mai departe pe concluziile summitului, nu numai pentru noi, dar pentru toţi aliaţii este important cã existã un capitol "Marea Neagrã" în care se recunoaşte importanţa strategicã a regiunii, în care NATO susţine procesele înregistrate de organizaţiile regionale şi asigurã de suport statele riverane. Şi cea mai importantã formulare este recunoaşterea importanţiei strategice a regiunii Mãrii Negre şi a Mãrii Negre.
In sfârşit, cu privire la sistemul de apãrare antirachetã, vã spuneam de formulãrile din prima parte a declaraţiei, care vorbeşte despre indivizibilitate a securitãţii. Consiliul a hotãrât ca sistemul de apãrare antirachetã sã aibã o acoperire cuprinzãtoare, sã fie o acoperire a ntregului teritoriu al Alianţei, iar NATO îşi asumã crearea unui scut antirachetã complementar pentru statele care nu sunt protejate de sistemul antirachetã american. Asta înseamnã circa 20% din suprafaţa statelor membre NATO; din aceastã suprafaţã şi România îşi aduce o contribuţie importantã cu aproape toatã suprafaţa ei, care va trebui acoperitã de un scut complementar al NATO, complementar cu scutul antirachetã american. în sfârşit, extrem de important pentru noi este faptul cã în aceste concluzii se regãsesc referirile la conflictele regionale, aşa-numitele "conflicte îngheţate" şi având în vedere şi precedentul Kosovo, nu s-a pãrut extrem de important ca în aceste concluzii sã aparã formularea legatã de susţinerea NATO cu privire la integritatea teritorialã, suveranitatea şi independenţa Moldovei, Georgiei, Azerbaidjanului şi Armeniei, state c are au conflicte pe teritoriul lor.
In sfârşit, un ultim punct care cred cã este de interes, pentru cã şi el a fãcut obiectul unor dezbateri interne, este legat de securitate energeticã şi ea se referã în principal la protejarea infrastructurilor, fie cã vorbim de infrastructuri terestre, ca, spre exemplu, transportul pe conductã al gazelor, fie cã vorbim de liniile de transport maritim care sunt destinate transporturilor de materie energeticã. Tot în acest capitol, pentru ca NATO sã poatã fi eficient în protejarea infrastructurilor şi a rutelor de transport, se stabileşte obligativitatea ca statele NATO sã procedeze la schimb de informaţii cu privire la eventualele intenţii de acte de sabotaj, acte teroriste împotriva infrastructurilor energetice. Cam acestea sunt lucrurile care am considerat cã trebuie transmise imediat presei româneşti, având în vedere cã toate subiectele au fost obiective pe care România le-a avut, au fost în dezbatere publicã în România şi cred cã trebuia sã aveţi o primã informaţie. Cu certitudine nuanţe, detalii şi alte subiecte din concluziile /.../ vom discuta, vom dezbate în zilele urmãtoare, dar, în orice caz, dupã terminarea summitului.Vã mulţumesc mult, o zi bunã!"
